Semnificatia si etimologia numelui - Un colt de suflet
Exista o parere aproape generala la istoricii si filologii nostri ca expresia ban (moneda) deriva dela numele celui mai inalt dregator al regiunii oltene, care in vechime forma Banatul Severinului. Aceasta parere se bazeaza pe ipoteza ca Banii Severinului ar fi emis oarecand monede proprii si ca aceste monete ar fi circulat si in celelalte tinuturi romanesti, ducand cu ele si numele
Definitie noroc - ce inseamna noroc - Dex Online
etimologia cuvantului noroc
etimolog i e sf [At: ST. LEX. 220 r /19 / V: (înv) ~ogh i e / Pl: ~g i i / E: fr étymologie, lat etimologia cf ngr ετυμολογία] 1 (Înv) Morfologie. 2 Stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice.3 (Îs) ~ populară Modificare a formei unui cuvânt mai puțin cunoscut (recent intrat în limbă) prin apropierea acestuia de alte cuvinte, mai
Originea cuvantului valah - Glasul Moldovei
Norocul este noroc,induce ideea de hazard,intamplare,destin,soarta.De unde si pana unde ideea de succes,prosperitate?Una este norocul,si alta succesul.Succesul se bazează pe ceva concret,munca asidua,consecventa,sacrificiu personal -de timp,finanțe,placeri-iar rezultatele muncii nu intarzie sa apara,pe cand,norocul?Poate avem noroc si ploua ca n-am fost in stare sa păstram irigațiile,poate
IDOLUL NOROC - sfaturiortodoxe.ro
Semnificatia si etimologia numelui Litera A Calitati: Imprima o atitudine plina de ambitie si curaj. Cei al caror prenume incepe cu A sunt oameni puternici, independenti si activi. Au o mentalitate de invingator, cauta sa-si impuna vointa si nu se dau batuti in fata capriciilor sortii. Sunt directi si …
CUVÂNTUL NOROC NU ESTE DEMONIC - Dan Caragea
Care este etimologia cuvântului ”Dumnezeu” în limba română? Cum a apărut cuvîntul „Dumnezeu”? Află mai multe la acest subiect din articol.
Etimologie - Wikipedia
Etimologia este originea și evoluția în timp a unei forme lingvistice: cuvânt, aspect sintactic sau morfologic, pronunție.Tot etimologie se numește și ramura lingvisticii care se ocupă de aceste fenomene.. Etimologia determină elementele de bază ale unui cuvânt sau element lingvistic, cea mai timpurie utilizare cunoscută, modificările de formă și sens, transmiterea de la o
Ce spune Biblia despre noroc (3) | Sarivan Ciprian
Dicționar dexonline. Definiții, sinonime, antonime, conjugări, declinări, paradigme pentru noroc din dicționarele: MDA2, DEX 09, DEX 98, DLRLC, NODEX
noroc - Wikționar - Wiktionary
etimologia cuvantului noroc
Un balaur este, în mitologia românească, un animal fantastic de dimensiune uriașă, de multe ori are forma unui șarpe cu aripi, picioare și mai multe capete de șarpe (în general trei, șapte sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a răului și este prezent în majoritatea basmelor românești. Tudor Pamfile identifică trei tipuri de balauri în mitologia românească :
Etimologia cuvântului ”Dumnezeu” - Moldova Creștină
etimologia cuvantului noroc
O discuție prietenească, la noroc – adică întâmplătoare, fără a fi sigur la momentul respectiv – m-a determinat să scriu acest articol despre cuvântul noroc. Toate dicționarele explicative ale limbii române apărute în decursul anilor, care cuprind și etimologia cuvântului, susțin că noroc provine din slavă: narokŭ sau na-rokŭ .
etimologie - definiție și paradigmă | dexonline
IDOLUL NOROC. Am vazut pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand : " pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei ". Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic ? Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care a
etimologie - definiție și paradigmă | dexonline
Definitie noroc - afla ce inseamna noroc si toate sensurile acestui cuvant din dictionarul explicativ al limbii romane - DexOnline.Net
Balaur - Wikipedia
etimolog i e sf [At: ST. LEX. 220 r /19 / V: (înv) ~ogh i e / Pl: ~g i i / E: fr étymologie, lat etimologia cf ngr ετυμολογία] 1 (Înv) Morfologie. 2 Stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice.3 (Îs) ~ populară Modificare a formei unui cuvânt mai puțin cunoscut (recent intrat în limbă) prin apropierea acestuia de alte cuvinte, mai
